Pe urmele prințului Genji

Muzeul de Artă Asiatică „Ferenc Hopp”

Péter Peti, Boglárka Cziglényi

Digitizarea de înaltă rezoluție a 64 de obiecte japoneze cu sistemul Phase One IQ280

În 2015, în cadrul unei colaborări cu Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta, am digitizat 64 de obiecte din colecția Muzeului de Artă Asiatică „Ferenc Hopp”, cu ajutorul sistemului Phase One IQ280 și al echipamentelor de iluminat Profoto și Lupo. Cantitatea mare de fotografii realizate așteaptă încă prelucrarea, dar expoziția Muzeului de Artă Asiatică „Ferenc Hopp”, vizitabilă până pe 17 aprilie, „Pe urmele prințului Genji – Japonia în cuvinte și imagini” (Gendzsi herceg nyomában – Japán képen és írásban), este un bun prilej pentru a arăta câteva posibilități de utilizare a imaginilor de înaltă rezoluție realizate.

Imagine și roman japonez – Prințul care este îndrăgostit de lume

Textul lui Boglárka Cziglényi despre expoziție:

Și de el se îndrăgostește lumea însăși, atât de strălucitoare este frumusețea lui și de rafinat spiritul său. Acest bărbat japonez perfect trăiește, încă de la începutul secolului al XI-lea, într-un roman și în nenumărate picturi, desene, pe scenă și în jocuri de cărți. Povestea lui este necunoscută europeanului obișnuit. Este lungă și ramificată, cu o mulțime de personaje și de iubite, care poartă nume precum „doamna lunii aburite” sau „floarea de șofran” (aceasta din urmă face aluzie discret la nasul roșiatic al doamnei). Expoziția pornește de la această poveste, dar scopul ei nu este să cunoaștem în profunzime Povestea lui Genji (Genji monogatari) – cunoscută în maghiară sub titlul „Gendzsi regénye” („Romanul lui Genji”) sau „Gendzsi szerelmei” („Iubirile lui Genji”) –, opera epică scrisă la începutul secolului al XI-lea de nobila Murasaki Shikibu. Scopul este mai degrabă să încercăm să vedem și să privim cu ochii cu care priveau cândva cei care primeau textul și imaginile.

Textul literar și imaginile care înfățișează scenele sale au coexistat, de fapt, de la început pe picior de egalitate. Există chiar și presupunerea că nu imaginea ar fi fost ilustrația, ci textul s-a născut pentru ca cei care contemplau imaginea, ascultând o lectură, să se poată cufunda mai profund în scena pe care tocmai o priveau. Întreaga expoziție a Muzeului „Ferenc Hopp” este despre această interacțiune a simțurilor: prezintă creații și jocuri în care imaginea, simbolul, textul poetic, povestea narată, ba chiar și parfumurile intră în contact unele cu altele. Sarcina celui care le primește este să trăiască armonia lor, să se cufunde cu toată ființa în frumusețea senzuală, emoțională și intelectuală pe care o oferă.

Într-un capitol, una dintre protagonistele romanului, doamna de la curte Murasaki, se află pe patul de moarte. Se organizează o ceremonie religioasă pentru ca ea să se poată pregăti pentru drumul care o așteaptă. Societatea adunată începe să cânte, iar grădina de primăvară înflorită este atât de frumoasă, încât un general chipeș începe să danseze. Aruncă peste el mantii colorate, pentru ca să fie și mai frumos. „Văd o efemeridă, o iau în palmă: ah, iată-te – și nu mai e nicăieri.” Topos-ul prințului Genji, ca și expoziția, își propune să prindă această efemeridă și să o închidă în palmă. Atenția, trăirea concentrată și cultivată a clipei surprinde lumea trecătoare; într-un echilibru delicat se clatină între dispariție și dăinuire, între neant și ceva.

Piesa principală a expoziției, albumul Genji de la Budapesta din prima sală, înfățișează evenimente retrase, interioare; aici putem parcurge romanul capitol cu capitol. Personajele din fascinantele picturi din secolul al XVII-lea se vor îndrăgosti, li se va frânge inima, se vor întâlni ultima oară, vor fi ispitite de spirite sau, poate, vor rămâne însărcinate – la un minut înainte sau după clipa surprinsă în imagine. Toate sunt momente dramatice învăluite în lirism; într-un film, pe la noi, ar răsuna deja instrumentele cu coarde și trombonii. Dar aici vedem figurine cu chipuri senine, care cântă la lăută, adâncite în admirația unuia pentru celălalt sau pentru mare. În fața lor, vizitatorii muzeului care hoinăresc liniștiți.

Expoziția este amprenta unei practici estetice care astăzi lipsește adesea în mijlocul potopului de imagini. Cine vrea să vadă expoziția în grabă se blochează încă din prima sală. Trebuie citit textul însoțitor, trebuie desfăcută lumea interioară, adesea mișcătoare, a micilor imagini cu foiță de aur. A încetini și a te adânci. Din prima sală intrăm deja cu atenție concentrată în a doua. Cât de semnificative devin deodată obiectele mici decorate cu motive naturale!

A treia sală continuă călătoria istorico-culturală, cu piese spirituale și surprinzătoare. În sfârșit, cele văzute sunt completate de fotografiile lui Zoltán Gaál și de scrierile lui László Krasznahorkai, care creează o lume proprie în încăperea de încheiere.

Expoziția este o întâlnire ideală între tradiție și tehnologia modernă. Datorită digitizării de înaltă calitate, imaginile pot fi admirate pe copii chiar mai bine decât pe leporello-ul expus, care, evident din motive de conservare, nu primește iluminarea suficientă. Frumoasa bogăție de detalii a imaginilor digitizate îmbogățește cu o nouă dimensiune diversele moduri de percepție în care ne atrage expoziția.

Cine a simțit dorința de a-și sărbători iubirea față de lume o mai poate face până pe 17 aprilie.

Pe urmele prințului Genji – Japonia în cuvinte și imagini

Muzeul de Artă Asiatică „Ferenc Hopp”