Negativele pe sticlă ale Muzeului Național al Ungariei

Muzeul Național al Ungariei

text: Zsuzsanna Hajnal

Digitizarea negativelor pe sticlă cu camera Phase One XF și cu accesoriul Film Capture Stage

În colecțiile Muzeului Național al Ungariei (MNM), pe lângă obiectele de valoare inestimabilă, se găsesc și negative pe sticlă cât să umple două camere, care înfățișează în principal starea obiectelor la intrarea lor în muzeu, precum și fostele instalații expoziționale. În multe cazuri, aceste fotografii sunt singura informație, singurul document păstrat despre valori pierdute sau distruse în furtunile istoriei. O altă grupă de negative pe sticlă o constituie fotografiile realizate după obiectele oferite spre cumpărare Muzeului Național al Ungariei. Cu negustorul de artă nu s-a reușit atunci să se ajungă la o înțelegere, așa că obiectele au fost doar fotografiate și nu au intrat în cele din urmă în colecție. De atunci, aceste obiecte nu au mai apărut în nicio expoziție sau colecție cunoscută, cu câteva excepții: de exemplu, două obiecte din perioada timpurie a migrațiilor, identificabile pe baza fotografiilor, au ajuns în Dumbarton Oaks Collection, iar un al treilea la British Museum. La începutul secolului al XX-lea, MNM a pus să fie fotografiate în număr destul de mare și obiecte din colecțiile altor muzee, pentru câte o expoziție sau ca ilustrații ale unor cărți și studii scrise pentru publicul de specialitate. Pe lângă obiectele noastre originale, conservarea fotografiilor realizate pe aceste negative pe sticlă este, de asemenea, deosebit de importantă. Digitizarea plăcilor de sticlă în scopul prezervării colecțiilor este o sarcină urgentă, deoarece în multe cazuri pot trece chiar ani până când ajung în atelierele de restaurare ale muzeelor, care se confruntă cu lipsă de resurse și de specialiști. În timpul conferinței MuseumDigit din 2017, la standul Tripont CHS, digitizarea în masă a fost demonstrată cu negativele pe sticlă aflate în pericol ale Muzeului Național. În cele două zile ale conferinței au putut fi arhivate în formă electronică, prin digitizare în scopul prezervării colecțiilor, aproximativ 250 de imagini. Imaginile alb-negru au fost realizate în prima treime a secolului al XX-lea și sunt, în sine, mărturii importante ale tehnicii fotografice din epocă. În prezent, departamentul de documentare (Adattár) al Muzeului Național al Ungariei păstrează – împreună cu alte câteva mii de negative pe sticlă – fotografiile de obiecte digitizate în 2017–2018. Negativele pe sticlă le-am digitizat ca „Proiect pilot”, astfel încât, pe lângă conservarea urgentă, am testat echipamentele Phase One ale Tripont CHS și am pregătit eventuala digitizare viitoare a celorlalte obiecte.

Scurtă selecție din negativele pe sticlă digitizate

N492 Cupa de la depozitul de ofrande hunice de la Szeged-Nagyszéksós, în starea șifonată de după descoperire

Din depozitul de ofrande din epoca hunică, nemurit și în nuvela lui Ferenc Móra „Căutarea comorii cu mortul” (Kincsásás halottal), a ajuns la Muzeul Național o mică cupă din electrum. Din Bazinul Carpatic cunoaștem din mai multe locuri ansambluri de descoperiri care conțin arme, harnașamente, mobilier, vase, alte obiecte de uz și elemente de port (haine, curele), arse pe rug în cadrul unei ceremonii; dintre acestea, cel găsit la Nagyszéksós se evidențiază cu mult prin bogăție și rang. Probabil îl putem lega de ceremonia funerară a unui războinic hun foarte distins, despre care ne putem face o idee și din descrierea reală, autentică a înmormântării lui Attila. (În acest scop, iubitorilor de literatură le recomandăm cealaltă nuvelă a lui Ferenc Móra, „Răfuiala cu Attila” (Leszámolás Attilával).) Cupa a ajuns la muzeu puternic arsă și șifonată; încrustația ei originală, colorată, din sticlă, a fost distrusă încă în foc, în timp ce inscripția cu scriere runică (rovás) de pe talpă a rămas intactă. Restauratorii Muzeului Național au refăcut forma cupei; în această formă poate fi văzută în expoziția arheologică permanentă.

Fișa obiectului de pe negativul pe sticlă, pe pagina Comorile Muzeului Național al Ungariei (Magyar Nemzeti Múzeum Kincsei): http://opac3.mnm.monguz.hu:32080/hu/record/-/record/MNMMUSEUM1131036

Nagyszéksós – cupă cu inscripție runică (rovás) pe talpă (detaliu)

N74 și N193 Cazanul hunic de la Hőgyész, vedere laterală și fundul, în starea dinainte de restaurare

Printre vestigiile arheologice ale hunilor sunt importante cazanele caracteristice din bronz, de origine asiatică. Acestea sunt de obicei descoperite îngropate în gropi puțin adânci, întotdeauna în stare deteriorată. În ele se gătește cu prilejul unui festin sau al unei ceremonii de jertfă, apoi sunt îngropate împreună cu resturile mesei și ale rugului, departe de așezările lor de odinioară sau chiar la marginea acestora. Vasul din imagine a fost găsit pe malul râului Kapos, între Hőgyész și Regöly; vase asemănătoare sunt cunoscute în număr destul de mare în stepa de la est de Carpați. Starea sa originală, intactă, a fost refăcută, dar pentru aceasta a trebuit găsit special un „meșter ambulant cu sârmă” (drótos tót), care se ocupa cu cârpirea vaselor și care a fost în stare să facă lucrarea, ceea ce s-a dovedit a fi o sarcină deosebit de grea în Pesta de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Fișa obiectului de pe negativul pe sticlă, pe pagina Comorile Muzeului Național al Ungariei: http://opac3.mnm.monguz.hu:32080/hu/record/-/record/MNMMUSEUM1127504

N366 și N290 Tezaur din secolul al V-lea de la Șimleu Silvaniei (Szilágysomlyó)

Fișa obiectelor de pe negativul pe sticlă, pe pagina Comorile Muzeului Național al Ungariei: http://opac3.mnm.monguz.hu:32080/hu/record/-/record/MNMMUSEUM725243 (fibulă de onix)

Fundul cazanului de la Hőgyész

N288 și N293 Fața și spatele uneia dintre fibulele tezaurului de la Șimleu Silvaniei, înainte de restaurare

În 1891, etnograful Balázs Orbán, petrecând noaptea într-un sat din apropiere de Cluj-Napoca, a remarcat un ansamblu de obiecte ciudate, pe care i l-a arătat gazda sa. În legătură cu aurul acoperit de un strat alb, a telegrafiat imediat directorului general de atunci al Muzeului Național al Ungariei să vină și el de îndată, deoarece a ieșit la iveală o descoperire cu adevărat mare. La plantatul cartofilor au ieșit din pământ trei cupe, un ac mare bărbătesc de prins hainele, cu piatră de onix, 10 perechi de bijuterii care prindeau veșmântul femeiesc pe ambii umeri (fibule) și un inel de jurământ. Tezaurul fără pereche a fost ascuns la sfârșitul epocii hunice; bijuteriile făceau parte din portul unor nobili germanici de rang foarte înalt (după toate probabilitățile regele gepizilor și familia sa). Locul în sine nu era necunoscut arheologilor: la Șimleu Silvaniei, pe același teren, cu aproape 1000 de ani mai devreme, ieșise deja la lumină un ansamblu de obiecte de aur, de asemenea unic, cu medalioane romane comemorative și cu un lanț de aur cu pandantive care înfățișau unelte miniaturale și arme. Acest prim tezaur a ajuns direct în tezaurul imperial al Habsburgilor și poate fi văzut astăzi la Kunsthistorisches Museum din Viena. Fotografiile de arhivă au păstrat pentru noi starea originală a obiectelor, mult reparate și completate, ajutând mult la cea mai recentă restaurare și curățare a lor, efectuată anul acesta, în cursul căreia, cunoscând fotografiile, am îndrăznit să îndepărtăm o parte din completările anterioare din rășină sintetică, pentru ca pe obiecte urmele utilizării, uzurii și reparațiilor să fie din nou vizibile și studiabile.

Fișa obiectului de pe negativul pe sticlă, pe pagina Comorile Muzeului Național al Ungariei: http://opac3.mnm.monguz.hu:32080/hu/record/-/record/MNMMUSEUM979079

Tezaurul de la Șimleu Silvaniei – vedere de ansamblu

N200 (urechea de suspendare a săbiei; N96 imaginea întregii săbii) Sabia avară de la Kunágota

La Kunágota, la mijlocul secolului al XIX-lea, a fost deranjat mormântul unui războinic avar, iar descoperirile au fost trimise prin poștă la muzeu: o centură de arme cu plăci de aur, după model bizantin, podoabe de argint pentru harnașament, fragmente dintr-un pahar și o ulcea de argint, un inel de aur, un cercel, precum și podoabele de aur ale unei săbii. Fierul săbiei, din cauza dimensiunii sale (avea peste 1 metru lungime), nu a fost preluat de poștă ca trimitere obișnuită, așa că nu a ajuns la muzeu. Plăcile de aur care acopereau mânerul și teaca săbiei sunt unice. Aceste plăci acopereau inițial o casetă bizantină, care a fost tăiată în bucăți și folosită pentru arma împodobită probabil exclusiv pentru ceremonia funerară.

Fișa obiectului de pe negativul pe sticlă, pe pagina Comorile Muzeului Național al Ungariei: http://opac3.mnm.monguz.hu:32080/hu/record/-/record/MNMMUSEUM1361581

N363 Piese ale unei centuri de arme din secolul al VII-lea, după model vest-european, de pe teritoriul imperiului avar

(așa-numitele „piese de aur Jankovich”)

Plăcile de aur făceau parte dintr-o centură de arme de tip occidental. Nu sunt interesante doar pentru că provin din colecția cumpărată în 1836 de renumitul colecționar Miklós Jankovich, care constituie unul dintre cele mai vechi nuclee ale Muzeului Național, ci și pentru că sunt exemple remarcabile ale structurii statale și sociale de tip nomad observabile în secolul al VII-lea în imperiul avarilor. Provin din cea mai distinsă înmormântare masculină cunoscută pe teritoriul khaganatului avar (probabil în sudul Transdanubiei), unde războinicul a fost înmormântat cu o centură de arme după model germanic occidental. Alături de învățămintele cimitirelor de la Kölked, dovedește că sub stăpânirea avară anumite grupuri etnice supuse puteau continua să trăiască sub propriii conducători, păstrându-și bogăția și obiceiurile de folosire a armelor, precum și excelentele legături occidentale cu statele germanice ale Europei din acea vreme.

Fișa obiectului de pe negativul pe sticlă, pe pagina Comorile Muzeului Național al Ungariei: http://opac3.mnm.monguz.hu:32080/hu/record/-/record/MNMMUSEUM1361566

Piesele de aur Jankovich

Galerie

Selecție din alte negative pe sticlă digitizate, aparținând colecției Muzeului Național al Ungariei