Digitizarea dagherotipului lui Petőfi

Dagherotipul lui Petőfi este singurul dagherotip păstrat care îl înfățișează pe Sándor Petőfi, fiind astfel una dintre relicvele deosebit de importante ale istoriei Ungariei.

Potrivit cunoștințelor noastre actuale, dagherotipul ar fi putut fi realizat de actorul Gábor Egressy, practicant amator al dagherotipiei, în vara anului 1845. Dimensiunea sa nu este standard, 64 x 84 mm, între formatele „o șesime de placă” și „o optime de placă”. În placa sa de cupru argintat se află marca producătorului plăcii, „G.R.B”, și numărul 40, care indică conținutul de argint (adică faptul că argintul reprezintă 1/40 din masa totală a plăcii de cupru argintat). Imaginea, cu o soartă zbuciumată, a suferit multe deteriorări în cei aproximativ 173 de ani scurși de la realizarea ei. În acest timp, mai multe persoane au încercat să reproducă imaginea, iar în 1955 a restaurat-o și Károly Escher. În prezent se află în administrarea colecției de fotografii a Muzeului Literar Petőfi, iar pentru menținerea stării sale răspunde ambalajul de conservare realizat de József Ormos și un coleg al său, în stilul ambalajelor maghiare de dagherotip din acea vreme.

În partea stângă a comparatorului de imagini se află cea mai bună captură digitală de până acum (sursa: Wikipedia), iar în partea dreaptă reproducerea realizată cu sistemul de camere Phase One

Dagherotipul, realizat pe o placă de cupru argintat acoperită cu un compus fotosensibil – iod-brom – cu ajutorul vaporilor de mercur, îl înfățișează pe subiect inversat lateral, așa cum este caracteristic acestei tehnici. Timpul de expunere al capturii (ținând cont de posibilitățile tehnologice de atunci) a putut fi de aproximativ 10–60 de secunde.

Dagherotipul este deosebit de sensibil la acțiunile fizice: sub efectul atingerii sau al ștergerii, imaginea poate fi distrusă, iar pe marginile plăcii poate începe desprinderea stratului. Pe lângă acțiunea fizică rezultată din manipularea și depozitarea necorespunzătoare a imaginii, este deosebit de sensibil la sulful și la alte substanțe poluante din aer, sub efectul cărora are loc precipitarea oxidului de argint sau a sulfurii de argint. Consecința proceselor chimice care se desfășoară sub influența aerului este întunecarea lentă și continuă a imaginii, iar în cazuri critice dispariția ei completă. De aceea, în cazul dagherotipurilor este deosebit de importantă depozitarea într-un mediu etanș, fără acizi.

Este indicat ca dagherotipul lui Petőfi să fie copiat continuu cu cea mai modernă tehnică disponibilă. Deoarece variațiile densității sale nu pot fi controlate deocamdată, densitometrul nu este un instrument adecvat pentru această tehnică, iar curățarea cu cianură de potasiu, aplicată, poate, de mai multe ori în cazul său (pe lângă deteriorarea pe care a produs-o inițial), poate fi sursa unui proces de degradare suplimentar. Scopul aplicării metodelor fotografice mai noi poate fi îmbunătățirea raportului semnal-zgomot în reproducere, astfel încât să se vadă mai mult din Petőfi și mai puțin din deteriorările mecanice externe, zgârieturi și diversele deteriorări chimice.

Divizia Tripont responsabilă de digitizarea patrimoniului cultural a întreprins, în ianuarie 2018, în studioul foto de digitizare al Muzeului Literar Petőfi, o încercare de a imortaliza dagherotipul lui Petőfi cu sistemul de camere Phase One XF IQ280. Rezultatul vorbește de la sine. Astfel s-a putut realiza cea mai bogată în detalii captură făcută vreodată, cea care dezvăluie cel mai mult din detaliile imaginii originale.

Detalii suplimentare pot fi aflate din:

Bálint Flesch: Încercare de a stabili autorul dagherotipului lui Petőfi prin evaluarea computerizată a datelor plăcilor de dagherotip (Kísérlet a Petőfi dagerrotip szerzőjének megállapítására dagerrotip lemezek adatainak számitógépes értékelése segítségével)

Géza Szentmártoni Szabó: „Printr-o oglindă, în mod neclar” – portretul lui Petőfi pe dagherotip („Tükör által homályosan” Petőfi dagerrotip arcképe)

Video: Dagherotipul lui Petőfi, 20 ianuarie 2018. Înregistrarea audio a prelegerii, transformată în videoclip, 70 de minute. Prezintă: istoricul literar Géza Szentmártoni Szabó, invitat: fotograful și conservatorul de fotografie Bálint Flesch