Muzeul Maghiar al Fotografiei are, în cadrul materialului său vast, o colecție mică, dar deosebită. Nu sunt fotografii. Sunt timbre care scot în lumină câte un aspect captivant din istoria fotografiei. Și unele pe care astăzi nici nu ni le mai putem imagina, când fotografia digitală este una dintre cele mai cotidiene experiențe ale noastre.
Datorită colaborării din 2017 dintre Tripont și Muzeul Fotografiei, această colecție de timbre cu tematică fotografică există acum și în format digital, și anume în fotografii de o asemenea calitate încât se poate urmări chiar și schimbarea tehnicii de tipar. Dar, odată ce această colecție interesantă ne-a ajuns în mâini, nu ne putem abține să nu arătăm câteva piese din ea. Urmează scurta istorie a fotografiei – în imagini de timbre!
1989: 150 de ani de fotografie
Acest timbru din 1989 XXX sărbătorește aniversarea rotundă a inventării fotografiei. În 1839 s-a întâmplat, într-adevăr, că la Academia Franceză a fost anunțată invenția lui J. N. Niépce și L. Daguerre, dagherotipia, iar apoi la ședința Academiei au fost prezentate și detaliile procedeului. Desigur, existau din belșug antecedente – și concurenți. Despre formarea imaginii cu camera cu orificiu există o notă încă din jurul anului 900 d.Hr., iar faptul că sărurile de argint sunt fotosensibile l-a descoperit încă la începutul anilor 1700 un chimist german numit J. H. Schulze. La începutul anilor 1800, mai mulți au rezolvat problema fixării imaginii proiectate în interiorul camerei obscure. Iar W. H. F. Talbot a prezentat încă în ianuarie 1839, în fața Royal Society britanice, propriul său procedeu – care reprezenta tehnic o altă cale –, talbotipia, dar din cauza restricțiilor de brevet aceasta nu s-a putut răspândi. Așa cum nici numele lui Niépce nu ni-l amintim prea bine, deși elaborarea dagherotipiei a fost în cea mai mare parte munca lui, nu a lui Daguerre.
1898: Prima expoziție de fotografie de amatori la Nürnberg
În istoria fotografiei, expozițiile joacă un rol important: au făcut cunoscute publicului larg interesat lucrările fotografilor și au prezentat cele mai noi produse ale firmelor care se ocupau cu instrumente optice și substanțe chimice. La expoziții se acordau și premii pentru performanțe remarcabile. Până în 1915, simbolurile acestor premii puteau fi văzute adesea pe spatele fotografiilor sau pe hârtia de scrisoare a firmelor implicate. Dar cine fotografia în primele decenii? La început, numeroși artiști își dădeau și ultimul ban pentru un aparat foto, sperând că vor trăi mai bine din fotografia de portret decât din pictură. Și deja până la mijlocul anilor 1850 au apărut primele asociații fotografice, în care fotografii și cei interesați de noua ramură a artei făceau schimb de informații despre noile soluții tehnice și despre lucrările altor fotografi. Atunci au apărut și primele reviste tematice.
2013: 100 de ani de la nașterea lui Robert Capa
Acest timbru, emis în 2013, a fost realizat pentru a 100-a aniversare a nașterii lui Endre Ernő Friedmann, alias Robert Capa. Robert Capa a fost unul dintre cei mai îndrăzneți fotografi ai fotografiei maghiare, cel care s-a construit cel mai conștient pe sine, care, în ciuda întregii sale construiri de mituri, și-a riscat cu adevărat pielea în războiul civil spaniol, în al Doilea Război Mondial, în China, în Vietnam. Ca reporter de război, a susținut principiul că „dacă imaginile tale nu sunt suficient de bune, e pentru că nu ai fost destul de aproape”. Cariera și-a făcut-o, ca mulți contemporani, nu în Ungaria. În 1931 s-a mutat în Germania, deoarece din cauza activității sale politice de stânga era mai bine să părăsească țara. Iar în 1939, urmându-și mama și fratele mai mic, a emigrat în America. Imaginile sale captivează privitorul nu doar prin valoarea de document, ci și prin puternicul impact emoțional. După John Steinbeck, „Capa știa să privească și știa să folosească ceea ce descoperea. Pe fața unui copil putea înfățișa ura unui întreg popor.” În 1954 și-a pierdut viața în Indochina – a călcat pe o mină.
1916: Expoziție de fotografii de război la Budapesta
În timpul Primului Război Mondial, pierderile care afectau numeroase familii s-au încercat a fi atenuate și prin donații publice. Una dintre modalitățile răspândite de caritate în favoarea văduvelor și orfanilor soldaților căzuți a fost organizarea de expoziții de război. La expoziția de război de pe Insula Margareta, de exemplu, publicul larg putea vedea obiecte-suvenir și arme aduse de pe front, iar cu biletele de intrare și suvenirurile erau sprijinite victimele de război din Transilvania. A existat și o expoziție de avioane militare. La Salonul Național (Nemzeti Szalon) se puteau vedea fotografii de pe front și ale soldaților. Cei din spatele frontului își puteau face astfel o idee despre experiența directă a războiului – chiar dacă nu în întregimea ei, pentru că expozițiile serveau și scopuri de propagandă.
1909/1910: Aparatul foto Ernemann
Firma Ernemann din Dresda a început să producă echipamente fotografice în 1889, iar din 1890 deja în plin avânt – la propriu, pentru că atunci a fost dotată fabrica cu motoare cu abur. În primul deceniu a produs doar piesele din lemn ale aparatelor din lemn, dar până la începutul secolului al XX-lea producea deja toate celelalte componente, ba chiar se ocupa și de proiectoare pentru filme de cinema. Au descoperit și fotografii amatori ca public țintă. În timpul Primului Război Mondial au produs o cameră-mitralieră. Și soldații au arătat mare interes pentru aparatele compacte, care încap în buzunar, mulți luând un aparat foto cu ei pe front. Firmei Ernemann i-a priit și marea inflație germană de după război, pentru că își putea exporta produsele la prețuri scăzute. Aparatul lor legendar a fost Er-Nox/Ermanox, cu care, datorită obiectivului rapid și mare, se putea fotografia chiar și în locuri slab luminate. În 1926 firma a fuzionat cu alte două companii, astfel luând naștere Zeiss Ikon.
1950: Photokina
Marele târg internațional de fotografie, Photokina, a fost organizat pentru prima dată în 1950, la Köln, din inițiativa Uniunii Germane de Fotografie. Din 1966 târgul îi așteaptă pe iubitorii fotografiei la intervale regulate, din doi în doi ani. La început a fost un eveniment deschis tuturor, apoi între 1974 și 1988 a fost restrâns la expoziție de specialitate, ceea ce a dus la o scădere serioasă a numărului de vizitatori, dar a început să atragă din străinătate fotografi profesioniști și firmele implicate. Târgul, care astăzi se desfășoară sub sloganul „World of Imaging”, este însoțit de programe adiacente populare: ateliere, expoziții, ședințe foto. În 1988 aici a putut fi văzută cea mai lungă expoziție foto din lume, de 1300 de metri lungime.
1999: Marile figuri ale fotografiei
Până în 1999, când a văzut lumina tiparului această serie de timbre, fotografia determina de peste 150 de ani modul de a vedea al omenirii. Totuși, fotografii primelor câteva decenii ale secolului al XX-lea sunt cei care au exercitat asupra fotografiei artistice o influență perceptibilă până astăzi. Această serie îi prezintă pe ei. Nadar a fost o figură experimentatoare caracteristică a epocii eroice a secolului al XIX-lea, care, dincolo de tehnicile fotografice arhaice, a descoperit printre primii și iluminatul electric și zborul cu balonul. Eugène Atget a fotografiat clădirile și străzile Parisului la începutul secolului al XX-lea cu o tehnică ce era deja considerată demodată. Efectul documentarismului său liric se resimte până astăzi în fotografia de stradă și în fotografia urbană. Jacques-Henri Lartigue a început să fotografieze ca un copil, naiv, dar cu mare dăruire; imaginile lui neregulate, pline de mișcare au devenit cunoscute la mijlocul secolului, de altfel cu o editare curatorială puternică. Henri Cartier-Bresson a înfățișat banalitățile fără importanță cu un umanism atât de profund și cu o compoziție atât de perfectă încât acestea au căpătat o greutate serioasă, iar Brassaï a coborât în straturile și mai decăzute, și mai vulnerabile ale vieții Parisului.
Autor: Boglárka Cziglényi
Contact
Aveți întrebări despre digitizare? Luați legătura cu noi.