Digitizarea negativelor pe sticlă ale Muzeului Kiscell

Istoria Muzeului Kiscell (Muzeul de Istorie a Budapestei) din Óbuda este unică. Se remarcă printre muzeele din Ungaria nu doar prin amplasare, ci și prin istoria sa captivantă. Muzeul a fost construit inițial ca mănăstire a ordinului monahal al trinitarilor, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Pe baza decretului lui Iosif al II-lea din 1782, mănăstirea a fost însă desființată, apoi a servit mai întâi scopurilor militare, iar ulterior capitala a amenajat în clădire locuințe de necesitate. Așa a fost până în 1910, când fabricantul de mobilă și colecționarul de artă vienez Miksa Schmidt a cumpărat clădirea și a transformat-o în castel. În testamentul său, Schmidt a lăsat clădirea Budapestei, astfel că în 1941 Muzeul Capitalei (Fővárosi Múzeum) a fost mutat în castel.

Colecția de fotografii

În cadrul colecțiilor de istorie urbană ale Muzeului Kiscell se află una dintre cele mai mari colecții de fotografii istorice din Ungaria. Colecția de fotografii este una dintre cele mai cunoscute și mai cercetate colecții ale muzeului și, totodată, cea mai mare ca număr, păstrând peste 200 de mii de obiecte de patrimoniu. Imaginile urbane și stradale, ordonate după principiul topografic care definește profilul colecției, documentează, începând din anii 1860, dezvoltarea Budapestei și schimbările înfățișării orașului.

Imaginile sunt creațiile celor mai renumiți fotografi ai capitalei din fiecare epocă (György Klösz, Mór Erdélyi, Antal Weinwurm, János Müllner, Rudolf Balogh, Zoltán Seidner, Kálmán Szőllősy, István Szendrő). Fotografiile au teme extrem de variate: prezintă atât transformarea vechiului centru al Pestei la sfârșitul secolului al XIX-lea, cât și programele de construcție urbană din primele decenii ale secolului al XX-lea, și oferă o imagine a unor cartiere dispărute, precum Tabán sau vechea Óbuda. În colecție se găsește și materialul arhivei foto a fostei Întreprinderi de Proiectare Urbanistică din Budapesta (BUVÁTI), care cuprinde zeci de mii de negative fotografice. Imaginile stradale și fotografiile de arhitectură înfățișează, printre altele, străzile și piețele Budapestei dinainte de reconstrucția de după 1956 și de sistematizarea urbană care a urmat. Pe lângă imaginile urbane, încă de la începutul anilor 1900 a început și colecționarea fotografiilor realizate la evenimente legate de capitală.

Unul dintre cele mai valoroase și, totodată, cele mai vulnerabile ansambluri de obiecte ale Colecției de fotografii îl reprezintă negativele pe sticlă. În colecție se găsesc mii de negative pe sticlă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și de la începutul anilor 1900.

Colaboratorii Tripont Soluții de Protecție a Patrimoniului (Tripont Örökségvédelmi megoldások) au început digitizarea acestei părți deosebit de valoroase a colecției în ianuarie 2022, în concordanță cu strategia de digitizare a muzeului. Lucrarea a început cu negativele pe sticlă de cele mai mari dimensiuni. Specialiștii au digitizat obiectele extrem de sensibile cu sistemul de cameră Phase One iXH de 150 de megapixeli, dezvoltat pentru digitizarea obiectelor plane.

În cazul plăcilor de sticlă, depozitarea corespunzătoare este foarte importantă. În cazul emulsiei gelatino-argentice trebuie acordată o atenție deosebită variațiilor de umiditate și de temperatură, deoarece, din cauza depozitării necorespunzătoare, negativele pe sticlă pot coroda ireversibil și, prin depunerea argintului, își pot pierde conținutul purtat. În astfel de cazuri, este recomandabil ca, înainte de restaurare, să se realizeze o copie a negativelor pe sticlă sau, ca în cazul de față, acestea să fie digitizate la cea mai bună calitate posibilă.

Postprelucrarea a fost realizată cu software-ul Capture One Cultural Heritage, dezvoltat special în acest scop, în care, datorită gamei dinamice largi, chiar și zonele ascunse, mai întunecate, au prins viață cu o bogăție deplină de detalii. În prima etapă au fost digitizate aproximativ două mii de negative, iar lucrarea va continua, sperăm, și în viitor. Datorită rezoluției ridicate, putem mări negativele pe sticlă chiar până la granulele de argint, lucru ilustrat bine de imaginile de mai jos. Aceste imagini analogice de mari dimensiuni au fost digitizate cu camera Phase One la o calitate extrem de bună și la o rezoluție ridicată, datorită cărora a devenit vizibilă bogăția de detalii a imaginilor.

Bibliografie:

Judit Baróti: Colecția de fotografii a Muzeului de Istorie a Budapestei (A Budapesti Történeti Múzeum fényképgyűjteménye). În: Buletinul Muzeului Mișcării Muncitorești din Ungaria (Magyar Munkásmozgalomi Múzeum Közleményei), 1984/1–2, pp. 79–91.

Károly Vörös: Pe drumul spre metropolă, 1873–1918 (A világváros útján). În: Budapesti Negyed, 1998/2–3. https://epa.oszk.hu/00000/00003/00016/voros.htm

István Wagner: Nouăzeci de fotografii vintage ale lui Mór Erdélyi – seria de expoziții de la Kiscell (Erdélyi Mór kilencven vintázsa – Kiscelli kiállítási sorozat). În: Fotó Piac – Foto Mozaik, 2007.12.01, p. 64.

http://www.kiscellimuzeum.hu/gyujtemeny