Fotografierea sticlei este ca fotografierea apusului de soare – interviu cu sculptorul în sticlă László Lukácsi

La 22 aprilie se deschide, la Kunsthalle din Budapesta (Műcsarnok), Salonul Național din 2017, intitulat „În jurul nostru” (Körülöttünk), care va trece în revistă ultimii zece ani ai artelor aplicate și ai designului. Vom putea face cunoștință cu acei designeri care, fie ca maeștri, fie ca tinere talente, joacă un rol determinant în profesia lor. Ne putem face o imagine despre ce genuri noi au apărut alături de cele clasice și despre ce provocări profesionale caracterizează artele aplicate și designul contemporan.

SCULPTORUL ÎN STICLĂ LÁSZLÓ LUKÁCSI a absolvit în 1985 Școala Superioară de Arte Aplicate din acea vreme (Iparművészeti Főiskola). Imediat, galeriile și colecțiile de sticlă din străinătate au început să se intereseze de el. De atunci, cariera sa se desfășoară pe scena internațională. Lucrările sale se găsesc în colecții publice importante. Este acel artist maghiar din domeniul artelor aplicate care se bucură de recunoaștere nu numai în Europa, ci și în Japonia și în America. În 2010, el a obținut Premiul de Aur la cea mai prestigioasă expoziție de artă a sticlei din lume (International Exhibition of Glass), dintre cei 470 de artiști din 39 de țări. Apoi, în 2014, la expoziția europeană de ansamblu a artei contemporane a sticlei, Coburg Glass Prize, a obținut atât premiul juriului, cât și premiul publicului.

În opera lui László Lukácsi, tehnicile de prelucrare la rece a sticlei au devenit, de-a lungul anilor, determinante. Deși, pe când era student, a avut în funcțiune un cuptor de sticlă în spălătoria lor, adică realiza obiecte de sticlă printr-un procedeu la cald, prin suflare, în cele din urmă nu tehnica lucrului la cuptor a devenit marea lui dragoste de-o viață. În schimb, în oglindă și în sticla plană a descoperit acele posibilități care îl fascinează și astăzi. Își construiește obiectele de artă din plăci de sticlă plană și de oglindă, apoi, prin șlefuire atentă și precisă, le dă forma și creează efectele interioare speciale care rezultă din refracția luminii.

Întrucât ceea ce face sticla specială ca materie primă este transparența ei, capacitatea de a lăsa lumina să treacă, ea oferă o imagine diferită în funcție de punctul de vedere și de iluminare. Din acest motiv, pentru expoziția de la Műcsarnok, László Lukácsi a ales abordarea modernă de a publica și o captură digitală 3D a obiectului său de sticlă. Despre această captură am stat de vorbă cu el.

De ce ați pus să se realizeze și o captură 3D a lucrării „Petale” (Szirmok)?

László Lukácsi: Pentru că o astfel de captură oferă informații suplimentare despre obiect. Se rotește complet, poate fi privită din toate părțile și, astfel, este mai bine de înțeles; este o imagine plăcută la vedere, frumoasă și captivantă.

Cum a luat naștere această captură?

Datorită entuziasmului artistului fotograf Péter Peti, au fost realizate 64 de fotografii ale obiectului de sticlă cu camera de format mediu Phase One IQ280, obiectul fiind rotit cu un unghi de 5,8 grade după fiecare imagine. Apoi fiica mea, Liza Lukácsi (studentă la secția media a Universității de Artă și Design Moholy-Nagy – MOME), a îmbinat fotografiile într-o imagine în mișcare tridimensională.

Ce importanță acordați luminii, iluminării în cazul creațiilor dumneavoastră?

În cazul obiectelor de sticlă sunt imaginabile foarte multe moduri de iluminare și poate că nici nu există așa ceva ca „cea mai bună iluminare”. Mai degrabă este ca un apus de soare magic: unghiul și intensitatea momentane ale luminii determină aspectul. Fiecare variantă este frumoasă și unică. De multe lucruri depinde cum vedem un obiect. În funcție de lumină, am putea lua aceeași operă drept o creație cu totul diferită.

Obișnuiți să vă jucați cu asta atunci când vă instalați lucrările?

Mi-ar plăcea foarte mult să experimentez cu asta, dar încă nu am avut timp. De exemplu, planific de mult timp o expoziție în care am vedea același obiect în iluminări diferite.

Cât de mult accent puneți pe fotografierea creațiilor dumneavoastră? Până la urmă, această diversitate ar putea fi redată și în fotografie sau în video.

Pe când eram student, am încercat și eu să fotografiez toate variantele posibile; am investit în echipamente analogice serioase. Dar gama completă nu am parcurs-o niciodată până la capăt. Pur și simplu nu am timp. Realizarea unei fotografii bune, cu experimentarea celor mai bune setări de captură și de iluminare, durează surprinzător de mult. Mult mai mult decât ar crede un nespecialist. Încerc mereu să-mi fotografiez lucrările terminate în ultimul moment, pentru documentare, dar adevărul este că majoritatea creațiilor mele se termină tocmai când curierul deja așteaptă în hol. Îmi pare rău, pentru că ar fi important pentru mine să le imortalizez cum se cuvine.

Aveți atât de multe comenzi și expoziții?

Da, aceasta este în parte „blestemul succesului” – sper că nu sună lipsit de modestie. Dar decurge și din metoda mea de creație. Sculpturile mele din sticlă ar putea fi șlefuite la nesfârșit. Vreau să ajung la perfecțiune, doar că aceasta este imposibilă. Lucrez mereu la obiectele mele până în ultimul moment, încercând să mă apropii prin șlefuire de ceea ce consider bun. Opera se transformă adesea în timp ce lucrez la ea. Încep lucrul cu un plan concret în minte, dar pe măsură ce sticla capătă formă, observ noi particularități care se ascund în ea. Se schimbă continuu în mâinile mele; de fapt, doar deschiderea expoziției pune capăt acestui proces.

Parcă operele dumneavoastră ar avea o viață proprie, iar dumneavoastră vă adaptați lor, nu doar le modelați. Pare o abordare organică.

Natura este maestrul meu. Mă reîncarc în sânul ei. Mă fascinează ce forme frumoase creează. Observ formele naturale care au un efect plăcut asupra mea și le încorporez în lucrările mele.

„Când am văzut filmul Matrix, m-a preocupat soluția tehnică prin care, dacă fotografiem un obiect sau o scenă simultan din mai multe direcții, vom avea posibilitatea să le ocolim, să le examinăm din mai multe direcții. Desigur, eu nu aveam posibilitatea să fotografiez simultan cu 300 de camere, dar acest efect se poate obține și dacă fac capturile rotind obiectul.

În 2001 am construit o masă rotativă cu care se poate roti chiar și un autoturism. Astăzi, această tehnică fotografică s-a răspândit mai ales în comerțul online, dar și muzeele și colecțiile își prezintă tot mai des valorile în 3D.”

Péter Peti, fotograf