René Gerritsen: Mai adânc, la un nivel mai înalt

René Gerritsen s-a născut, după propriile cuvinte, fotograf. Ca mulți artiști, și el a dobândit cunoștințele profesionale ajutat de priceperea tatălui său. Totuși, în timp ce tatăl său fusese un cunoscut fotograf profesionist în anii de după al Doilea Război Mondial, imortalizând personalitățile emblematice ale Olandei din vremea lui, scopul lui René era să transmită o imagine mai profundă. Mai mult, nici nu era sigur că ar fi vrut să calce pe urmele tatălui său. Cariera i-a început cu aparatul Nikkormat primit la cea de-a 18-a aniversare.

Mai târziu, René s-a înscris la Școala de Fotografie și Fotonică, unde a studiat spectrele radiațiilor, lungimile de undă, razele UV, razele X, undele termice, radio și sonore. Școala i-a oferit baze excelente, dar, după spusele lui, „abia după ce ne transpunem cunoștințele în practică devenim specialiști.”

După terminarea studiilor a lucrat la Institutul Olandez al Patrimoniului Cultural, cunoscut astăzi sub numele RCE. Anterior se numea Laboratorul Central de Cercetare pentru Obiecte de Artă și Știință. A fost înființat în 1960 cu scopul de a efectua cercetări privind deteriorarea obiectelor de artă, precum și privind ceea ce se poate face pentru oprirea acestor procese. Institutul dispunea de mai multe ateliere, în care se efectuau lucrări experimentale de restaurare pe fier, picturi, ceramică, hârtie, lemn, mobilier și așa mai departe. René s-a specializat tot acolo în tehnicile necesare cercetării artistice.

Lucrând în camera întunecată, era plin de energie și mereu gata să preia mai multe lucrări, așa că i s-au încredințat mai multe. Avea posibilitatea să călătorească cu echipamentul, să lucreze în muzee sau, când situația o cerea, chiar și în casele unor persoane private. Toate acestea au constituit o bază excelentă pentru practica sa privată, în timp ce își însușea trucurile cercetării prin fotografie.

Sectorul se află și în prezent într-o creștere continuă, în paralel cu creșterea valorii obiectelor de artă. Și autentificarea are o importanță critică la stabilirea valorii operelor. Cercetările artistice pot stabili și dacă lucrarea a suferit deteriorări, dacă s-a încercat repararea lor, și sunt capabile să dezvăluie și identitatea artistului.

„Secretele și întrebările legate de un obiect de artă pot face o mare diferență în ceea ce privește valoarea. Dacă cineva se duce la un expert și întreabă: «Este un adevărat Rembrandt?», contează enorm dacă opera a fost realizată chiar de Maestru sau de unul dintre elevii săi. Cererea de cercetare a obiectelor de artă crește continuu, odată cu dezvoltarea tehnologiilor.

La început, filmul sensibil la lumina infraroșie era folosit pentru a vedea prin straturi, de exemplu prin ceață și nori. Curând s-a observat însă că radiația infraroșie poate pătrunde prin anumite straturi ale picturilor. Mult timp, filmul a fost singura modalitate de a dezvălui desenele de sub picturi. În anii ’60, domnul Van Asperen de Boer a dezvoltat sistemul numit „infrared reflectography” (IRR). Această tehnologie a oferit mult mai multe informații despre desenele ascunse sub picturi și despre diferitele straturi. Când au fost dezvoltate primele CCD-uri, s-a observat că și acești senzori digitali sunt sensibili la lumina infraroșie.

Totuși, în cazul CCD-urilor dezvoltate și pentru aparatele folosite în fotografia obișnuită, sensibilitatea lor la infraroșu a fost o problemă, așa că am așezat deasupra CCD-ului o placă de blocare a infraroșului. Îndepărtând această placă de blocare a infraroșului de pe DSLR, am obținut o alternativă bună față de dispozitivele de captare a imaginii în infraroșu disponibile pe atunci.

În timp ce realizam fotografii în infraroșu, făceam și fotografii de reproducere a operelor de artă. În 2007 am investit într-un Leaf Apus 75, deoarece unii dintre clienții mei – în special muzee – aveau nevoie de o calitate mai înaltă decât cea pe care o puteam obține cu aparatul meu DSLR. Am fost mulțumit de Leaf Apus, pentru că s-a dovedit a fi, pentru reproducerea operelor de artă, unul dintre cele mai neutre cromatic aparate, datorită fidelității cromatice ridicate. Recent am hotărât că vreau să ridic nivelul calității muncii mele. Eram înconjurat de colegi independenți care obținuseră succese enorme cu aparatele lor de înaltă rezoluție.

Așa s-a întâmplat că m-am dus la echipa „Eyes on Media” să vorbesc cu Dick Jan van den Berg și Rob van der Linden despre ce m-ar mai putea ajuta să urc la un nivel și mai înalt. Auzisem deja atunci că aș putea obține rezoluție înaltă cu Hasselblad, dar problema camerelor multi-shot este că necesită o platformă puternică, stabilă, precum și un echipament de bliț foarte precis, cu exact aceeași putere și temperatură de culoare. Ar fi trebuit deci să investesc în iluminare și blițuri. Având asta în vedere și ținând cont de experiența mea privind profunzimea de culoare a acestuia, am ales Leaf Credo. Apoi, răsfoind prospectele, am descoperit că există și o versiune cu spectru larg… despre care nu știusem până atunci.

Deoarece Leaf Credo 80WS vine fără filtru de blocare IR, înlocuit de un filtru de sticlă, m-a făcut curios. Mi-am pus întrebarea: dacă există un „back” fără filtru, ar fi posibil să fac și fotografii „normale”? Atunci am observat că lentila scoasă din spate, vândută separat ca element distinct, poate fi pusă la loc, astfel încât camera să facă fotografii în mod „normal” și să se poată realiza cu ea lucrări excelente de reproducere.

Leaf Credo-ul meu de 80 de milioane de pixeli s-a dovedit cel mai bun în toate privințele. În acest fel pot înregistra aproape tot spectrul diferitelor radiații cu un singur aparat. Este adevărat că modul infraroșu detectează mai puțină propagare decât ar putea un sistem IRR.

Cea mai mare provocare cu care m-am confruntat a fost cum aș putea obține cea mai mare extindere în combinație cu cea mai mare rezoluție. Desigur, ar fi foarte bine să am un sistem cu care să pot extinde, în pași mici, lățimea de bandă de la 700 până la 2000 de nanometri. Dacă reducem lățimea de bandă, putem arăta care oferă cele mai multe informații. Am încercat să lucrez la asta cu lămpi infraroșii personalizate, cu diferite lungimi de undă. Acum, în colaborare cu un fizician, lucrăm la un sistem de scanare în infraroșu „high-end”, pe care îl dezvoltăm special în acest scop.

O altă funcție foarte utilă a Credo este că pot folosi aceleași blițuri pentru fotografii în infraroșu și normale, pentru ca apoi, combinându-le, să obțin așa-numitele „imagini infraroșu în fals color”. Această metodă permite identificarea diferiților pigmenți care au exact aceeași nuanță de culoare, sprijinind astfel lucrările de retușare cu un grad de precizie pe care ochiul liber nu l-ar mai putea percepe.

Un alt avantaj este că permite expuneri de două minute, lucru foarte important la fotografia de fluorescență în lumină UV. Este o procedură care permite citirea celui mai de sus strat al picturii. Este foarte important pentru restauratori, deoarece arată retușurile, deteriorările și starea lacului. Astfel, clienților mei – care sunt în mare parte colecționari privați, comercianți, istorici de artă, restauratori și muzee – le pot oferi o calitate excelentă cu Leaf Credo.

Sunt un fotograf specializat în știință. Nu sunt om de știință sau istoric de artă, dar pot oferi clienților mei informații de încredere despre ceea ce văd. Tehnologia îmi oferă o perspectivă de care clienții mei au nevoie pentru a ajunge la concluzii. Este un proces plin de provocări și de rezultate excelente, pentru care Leaf Credo 80WS este un instrument remarcabil.”

Site-ul lui René Gerritsen

Specificațiile Leaf Credo WS (EN)

Mai multe informații despre Leaf Credo (EN)